Non abbiamo sempre uno stato d’animo adatto alla preghiera, ma possiamo sempre leggere delle preghiere e fissare la mente sul loro contenuto spirituale. La mente, meditando su questi contenuti spirituali, verità divine o riflessioni dei Santi Padri sulla preghiera, ne è riscaldata e questi sforzi produrranno un adeguato stato d’animo.
In realtà ci viene chiesto di stare attenti a ogni parola di preghiera, ogni parola della Scrittura, ogni parola che il sacerdote o il coro pronuncia in chiesa. La nostra attenzione è in nostro potere. Sappiamo tutti che quando si deve prestare attenzione a una lezione, a una partita di scacchi o di un altro gioco, si riesce a farlo. Con la stessa attenzione dovete prestare attenzione alle parole della preghiera.
Abbiamo bisogno di uno stato interiore di raccoglimento dalla dispersione per poter pregare. E prima ancora occorre attenzione al modo in cui viviamo. La preghiera è il risultato anche del nostro modo di essere tutto il giorno. Abbiamo bisogno di una vita governata dalla moderazione.
Abbiamo bisogno di un certo tempo per pregare. Non dobbiamo avere una tensione e uno sforzo oltre misura, perché la fatica non è un buon compagno nella preghiera.
Chi è abituato a lavorare con cura tutto il giorno, a stare attento a quello che fa, facendo tutto come per Dio, la sera quando torna a casa è più preparato a pregare di chi durante il giorno ha avuto un’attività multitasking e la sera avrà difficoltà a raccogliersi in preghiera.
Pr. Sorin Mihalache – Facolta di Teologia Iasi, Romania
——————————-
Nu putem tot timpul să ne rugăm pentru că nu avem o stare sufletească, dar putem atârna mintea de un conținut duhovnicesc atunci când citim și această minte care stă în preajma acestor conținuturi duhovnicești, a înțelesurilor despre Dumnezeu sau a reflecțiilor Sfinților Părinți despre rugăciune, se încălzește stând acolo și aceste conținuturi menajează o stare sufletească adecvată.
Ni se cere de fapt să fim atenți la fiecare cuvânt al rugăciunii, al Scripturii și la fiecare cuvânt pe care preotul sau strana îl rostește în Biserică. Atenția este în putința noastră. Toți știm deja că atunci când trebuie să fii atent la un curs, la o partidă de șah, sau la un meci, sau la o piesă de teatru, reușim să facem asta. Exact cu aceeași atenție trebuie să fii atent la cuvântul rugăciunii.
Avem nevoie de o stare interioară de adunare din risipire ca să ne putem ruga. Și de aici, iarăși atenția la felul în care trăim. E nevoie de un mod de a fi pe parcursul zilei ca să ne putem ruga. Avem nevoie de o viață guvernată de o moderație.
Avem nevoie de o anumită înfrânare de peste zi ca să ne putem ruga. Nu e vorba doar de o înfrânare alimentară. E vorba de o înfrânare și de la un efort peste măsură pentru că nici oboseala nu este un însoțitor bun în rugăciune.
Cine este obișnuit să lucreze cu atenție peste zi, să fie grijuliu cu ceea ce face, făcând fiecare lucru ca pentru Dumnezeu, seara când ajunge acasă este mai pregătit să se roage, decât cineva care are un serviciu de multitasking peste zi căruia îi va fi greu să se adune în timpul rugăciunilor de seară.
Pr. Sorin Mihalache, Facultatea de Teologie din Iasi
foto credit: Doxologia
